Istoric pe scurt

1380

Cea mai veche mărturie scrisă
Datează din anul 1380 și este constituită de un hrisov domnesc din care rezultă plata a unei cantități de 2000 ocale de sare pentru construcția unui pod de piatră la Garbovana, lângă Căiuți (lucrarea „Salinele noastre” autor C. Brosteanu).

1502

Dezvoltarea exploatarii sarii se înregistreaza în timpul domniei lui Stefan cel Mare
In anul 1502, spre sfarsitul vietii sale, domnitorul Stefan cel Mare întarea privilegiul acordat ctitoriei de la Putna de a se aproviziona cu sare de la Targu Ocna.

1855

„Castelul ocnasilor”
Edificiul, terminat In 1855, spectaculos ca aspect, a impresionat prin trainicie si dotari si a fost denumit „Castelul ocnasilor”.

1800

Ocna Talharilor si Ocna cu Brad
Pana în anul 1800 se lucra în doua ocne cunoscute sub numele de Ocna Talharilor si Ocna cu Brad, dupa acest an prin puturile Sf. Gheorghe si Sf.Nicolae se trece la exploatarea Ocnelor Unite.

1875-1889

Din anul 1850 începe extragerea sarii din Ocnita, prin putul Sf.Constantin.
In perioada 1875-1881 la Tg.Ocna s-a folosit o masina de extractie actionata de aburi; ea coborand si ridicand vasele de extractie la o adancime de 60m. In 1881 are loc însa o mare inundatie în Ocnele Unite, astfel se renunta la folosirea masinii de extractie actionata de aburi. De abia în octombrie 1891 s-a pus în functiune o alta masina de extractie actionata cu aburi amplasata la gura putului de extractie al camerei Carol, put ce se daduse In folosinta In anul 1889.

1884

Inaugurarea caii ferate Adjud-Tg. Ocna
Dupa 28.09.1884, data inaugurarii caii ferate Adjud-Tg. Ocna, sarea a fost transportata de la gura de extractie la gara Targu Ocna cu carele.

1885 – 1896

Primului funicular din Romania
Anghel Saligny a fost proiectantul si executantul “Teledinamicului de la Targu Ocna” – primului funicular din Romania. A fost o realizare de exceptie care a functionat numai 11 ani (1885 – 1896), funicularul fiind inlocuit de o linie de cale ferata industriala pentru transportul sarii de la magaziile salinei Targu Ocna la Halta CFR Salina.

1891

Transportul pe verticală a fost înlocuit cu transportul pe orizontală
În anul 1891 transportul pe verticală a fost înlocuit cu transportul pe orizontală, prin executarea din dreptul puțului de extracție, a unei galerii de coastă –„tunel de extracție”. Data de 28.07.1891 marchează punerea în funcțiune a galeriei G401. Documentul întocmit cu ocazia inaugurării poartă semnaturile oficialitatilor vremii precum și pe cea a Regelui Carol I. Cu această ocazie se realizează și mutarea incintei pe amplasamentul actual. Datorită importanței exploatării miniere în zonă, localitatea Tg.Ocna primeste titlul de „eforie”- oraș.

1897

Realizarea căii ferate transcarpatică prin pasul Ghimeș – Palanca
Datorită bogației zăcamantului de sare de la Târgu Ocna, Austro-Ungaria și România au fost interesate să construiască si au realizat (1897), o cale ferata transcarpatică prin pasul Ghimeș – Palanca, pe Valea Trotușului, pentru a realiza legatura între Transilvania și Moldova.

1870-1941

Exploatarea sării se realiza manual
În perioada 1870-1941, In 4 camere trapezoidale (Moldova, Candescu, Negri, Ștefan cel Mare) dispuse în jurul unui pilier central. În mina Moldova Veche , din anul 1931, s-au montat linii de cale ferată îngustă, sarea era încarcată cu lopata în vagonete și transportată până la puțul de extracție de muncitori „extractori”. În același an,1931, se trece la sistemul de lucru cu o singură treaptă înaltă de 3m, din care se forau găuri și se împuscă cu astralită. În anul 1933 s-a completat instalația de preparare cu un alt concasor, apoi cu o moară cu ciocane de la firma Humbolt și s-a constituit sindicatul muncitorilor din salină. Concomitent cu exploatarea minei vechi, din anul 1936 a început, prin galeria de coasta G401, deschiderea unei noi saline - Moldova Nouă.

1967-1970

Pentru întaia data în România, se utilizează metoda camerelor mici
Mina Pilot a fost deschisă din galeria de coasta G401, este situată la NE de mina Moldova Nouă și a fost exploatată la 2 orizonturi, în perioada 1967-1970, utilizandu-se metoda camere mici și pilieri pătrați, aplicată experimental, pentru întaia data în România.

1974-2005

Prima bază de turism a Salinei Tg.Ocna
În mina Pilot a fost amenajat și a functionat prima baza de turism a Salinei Tg.Ocna, în perioada 08.1974-09.07.2005 (cunoscută sub denumirea de Sanatoriu). Acolo, la 130 m adâncime, se tratau cu maximâ eficientâ: boli asmatiforme , maladii provocate de poluare, sindromul de suprasolicitare, nevroze. Accesul la Sanatoriu se realiza cu mijloace auto. La baza Sanatoriului (etajul I al minei Pilot) se află primul muzeu al sării cu exponate interesante despre geneza, exploatarea și prelucrarea sării .

1970

Inaugurarea minei Trotuș
Inaugurarea minei Trotuș s-a realizat la 6.08.1970.

1982-1985

Inagurarea galeriei „Unirea”
În vederea creșterii eficienței transportului sării, în decembrie 1982 au început lucrarile de amenajare și apoi de deschidere a galeriei „Unirea”, prevazută cu transportor cu bandă. În august 1984 s-a inaugurat galeria „Unirea” iar un an mai târziu, la 10 august 1985, s-a dat în folosință releul de benzi transportoare .
Tradiții multiseculare în extracția și prepararea sării

Presarată prin negura timpului se cerne istoria sării – “a aurului alb”…


Cu milioane de ani în urmă, la cumpăna dintre Oligocen și Miocen, pe aceste locuri a existat o laguna în care s-au format primele cristale cubice de sare.
În perioadele de depunere clima a suferit usoare modificari: sarea alba este barometrul timpului calduros, cu precipitații slabe și concentrații ridicate, sarea cenusie corespunde sezonului cu precipitații abundente.

Depunerii bancurilor de sare au urmat alte sedimente ce au acoperit stratele alb-cenușii.
Zbuciumul miscarilor orogenetice s-au rasfrant și asupra stratelor formate, dandu-le alura unei lentile, pe alocuri faliată.
Iar oamenii, acesti exploratori neobosiți, acești cutezatori navigatori în necunoscut, si-au croit tunele în adanc, au sfredelit pământul, răpindu-i acestuia puțin câte puțin din aurul sau alb…
Lunga poveste a sării începe înca de atunci, de la limita Oligocenului cu Miocenul și se continua în zilele noastre, ca o fresca mereu proaspata a trecutului ce urmează în si prin prezent…
Plasarea în timp a începuturilor exploatarii sării în zona orașului Tg.Ocna este greu de făcut, mai ales din lipsa unor documente.
În lucrarea „Ocnele Moldaviei” Alecu Obreja menționează că data sigură a deschiderii minelor de sare din Moldova nu poate fi precizată.
Se poate afirma însă că din timpuri foarte vechi bastinașii au utilizat apele sărate ale izvoarelor și mai târziu chiar sarea din aflorimente.

Cea mai veche marturie scrisă datează din anul 1380 și este constituită de un hrisov domnesc din care rezultă plata a unei cantitați de 2000 ocale de sare pentru construcția unui pod de piatră la Garbovana , langă Căiuti (lucrarea „Salinele noastre” autor C. Brosteanu).
Venitul ocnelor se obținea, încă din secolul al XIV-lea, pe seama ocolașilor de Trotuș, primii mineri care se ocupau de exploatarea minelor pe cheltuiala lor (lucrarea „Salinele noastre” autor C. Brosteanu).
Primele exploatari au fost situate pe valea Oituzului, în jurul comunei Grozești, pe lângă care trecea drumul de legatura dintre Moldova și Transilvania.
În jurul comunei Grozești se mai vad și astazi lacuri sărate, dovada a exploatarii sării în zona din trecutul îndepartat.
În secolul al XV-lea pe dealurile Carbunaru, Cireșoaia, Măgura, Podei, până la Tg.Trotuș, oraș de vamă și reședință de ținut, se spune că se găseau păduri seculare unde își aveau sălașul haiduci și tâlhari, „în vesnică neprietenie cu autoritațile”. Legenda spune că un astfel de haiduc, urmărit fiind de potera, a cazut într-o groapă de sare. Descoperirea l-a scăpat pe haiduc de pedeapsă.

Între anii 1407-1434 camarasia ocnelor se afla la Tg.Trotuș, pecetea localitații reprezentă un salgau (muncitor venit de dincolo de Carpați) cu un ciocan de tăiat în mână.
În anul 1434 camarasia se mută definitiv la Tg.Ocna iar pecetea localitații înfațișa un ciocan încrucișat cu un bătător.
Dezvoltarea exploatării sării se înregistrează în timpul domniei lui Ștefan cel Mare. În anul 1502, spre sfârșitul vieții sale, domnitorul Ștefan cel Mare întărea privilegiul acordat ctitoriei de la Putna de a se aproviziona cu sare de la Târgu Ocna.
Exploatarea sării în regiunea Trotușului și Tg.Ocna se facea de localnici care își scoteau sarea necesară propriului consum, surplusul comercializându-l (lucrarea lui Gh.Ghibanescu -„Tg.Ocna-studiul istoriei”).
O parte din „productul” minelor trotușene intra direct în consumul slujitorilor monahicești, cunoscuți ca vajnici consumatori de peste sărat.


În „Descrierea Moldovei” Dimitrie Cantemir aminteste „Ocna și Trotușul, pe râul Trotuș – două târgușoare care nu sunt demne de amintit decât prin ocnele de sare bogate din apropierea lor”.
„În tinutul Bacăului, lângă Târgul Trotuș, se găsesc saline foarte bogate, numite în țară ocne. Nu e nevoie de vreun mestesug deosebit să alegi sarea, dacă sapi în pământ până la unul sau doi coți adancime , gâsești sarea cea mai curată și limpede ca porfirul sau cristalul…. Ocnele acestea sunt sunt nesecate, cu toate că în ele lucrează zi de zi sute de oameni„ – Dimitrie Cantemir „Descrierea Moldovei”.

Exploatarea sării în zona s-a realizat în ocne sub forma de clopot (în zonele cu coperta mică) până în a 2-a jumatate a secolului al XIX-lea.
Ocna Grebleș, Ocna Surpată,Ocna Tâlharilor, Ocna cu Brad, Ocna Cantemir, Ocnele Unite, Ocnița alcatuiesc o serie de goluri subterane, situate între pârâul Grebleș și pârâul Trifu.

În secolul al XVIII-lea, în cadrul ocnelor se deosebesc două categorii de muncitori:
– muncitorii liberi: ocolașii (refetașii-muncitori împroprietăriți, cu drepturi ce reveneau oricarui slujitor al statului) și salgaii (muncitori mineri veniți de dincolo de Carpați);
– criminalii -„ocnașii” care erau condamnați la munca pentru grave delicte.
Din cauza adancimii mari accesul în ocnă era dificil. Pentru a economisi timp și pentru mărirea producției, cererile devenind tot mai mari, ocnasii rămâneau 24 de ore în adancul minei. Aceasta situație a avut repercursiuni asupra sanătății detinuților, lucru demonstrat în afișul adresat de domnitorul Grigore Ghica catre Consiliul Administrativ al Moldovei.
Domnitorul Grigore Ghica a fost impresionat de soarta nenorociților care își ispășeau pedeapsa fără să mai iasă din ocna „fara a se bucura vreodata de lumina și de aer curat, din care li se pricinuise de multe ori boale grele și chiar perderea vieții” și a dispus „a se înființa din veniturile Departamentului lucrarilor publice o închisoare solidă cu zid prin pregiur în apropiere de Groapa Ocnei, care va sluji de adăpost vinovașilor în vreme de noapte”. Edificiul, terminat în 1855, spectaculos ca aspect, a impresionat prin trăinicie și dotari și a fost denumit „Castelul ocnasilor”.


Până în anul 1800 se lucra în două ocne cunoscute sub numele de ocna Tâlharilor și Ocna cu Brad, după acest an prin puțurile Sf. Gheorghe și Sf. Nicolae se trece la exploatarea Ocnelor Unite.
Condițiile de muncă din aceea vreme erau grele, durata zilei de muncă era de 11-12 ore, lipseau măsurile de protecție a muncii și asistență medicală iar tăierea sării se facea manual cu dalta și ciocanul
Din anul 1850 începe extragerea sării din Ocnița, prin puțul Sf.Constantin.
În perioada 1875-1881 la Tg. Ocna s-a folosit o masină de extracție actionată de aburi; ea coborând și ridicând vasele de extracție la o adâncime de 60 m. În 1881 are loc însă o mare inundație în Ocnele Unite, astfel se renunță la folosirea mașinii de extracție acționată de aburi. De abia în octombrie 1891 s-a pus în functiune o altă mașina de extracție acționată cu aburi amplasată la gura puțului de extracție al camerei Carol, puț ce se dăduse în folosință în anul 1889.


Transportul de sare din salina de la Târgu Ocna s-a realizat :

– de la puțul de extracție, sarea era transportată cu carele sau pe șaua cailor, ambalată în saci făcuti din piele de bivol.

– după 28.09.1884, data inaugurării căii ferate Adjud-Tg. Ocna, sarea a fost transportată de la gura de extracție la gara Târgu Ocna cu carele.

– după deschiderea funicularului (“Teledinamicul”) la 1 februarie 1885 și până la 30 octombrie 1896, sarea a fost transportată la magazia Salinei până la rampa de sare din stația CFR Tg. Ocna cu funicularul.
În toamna anului 1896 se prelungește calea ferata din stația Tg. Ocna – halta Salina până la magaziile de sare din salina Tg. Ocna, unde sarea se încarca direct în vagoane de cale ferată. Anghel Saligny a fost proiectantul și executantul “Teledinamicului de la Târgu Ocna” – primului funicular din România. A fost o realizare de excepție care a funcționat numai 11 ani (1885 – 1896), funicularul fiind înlocuit de o linie de cale ferată industrială pentru transportul sării de la magaziile salinei Târgu Ocna la Halta CFR Salina.
În acest timp, “Teledinamicul” – sau “Americanul”, așa cum îl botezasera locuitorii – a transportat peste deal, zilnic, cam 10 vagoane de sare care nu erau puține pentru acele timpuri.
Datorită bogăției zăcământului de sare de la Târgu Ocna, Austro-Ungaria și România au fost interesate să construiască și au realizat (1897), o cale ferată transcarpatică prin pasul Ghimeș – Palanca, pe Valea Trotușului, pentru a realiza legatura între Transilvania și Moldova.

În anul 1891 transportul pe verticală a fost înlocuit cu transportul pe orizontală, prin executarea din dreptul puțului de extracție, a unei galerii de coastă –„tunel de extracție”.
Data de 28.07.1891 marcheaza punerea în funcțiune a galeriei G401.
Documentul întocmit cu ocazia inaugurării poarta semnaturile oficialitaților vremii precum și pe cea a Regelui Carol I. Cu această ocazie se realizeaza și mutarea incintei pe amplasamentul actual.
Datorita importanței exploatării miniere în zona, localitatea Tg.Ocna primeste titlul de „eforie”- oraș.

Orașul a prosperat în directă legatură cu importanța economică a minelor de sare.
Interesul statului pentru exploatarea depozitelor salifere se observă și din activitatea de cercetare stiintifică a problemelor legate de latura extractivă, de cunoaștere a volumului rezervelor de sare.

La Tg.Ocna sosesc cercetatori de renume: Gr. Cobalcescu (1883), Gr. Ștefanescu (1885), L. Mrazek (1907), Popescu Voitesti (1914) și alții, care încearcă sa stabilescă și vârsta depozitelor de aici.
Costache Negri – figură luminoasă a culturii românești și cunoscut om politic, deși nu a fost născut în orașul Tg.Ocna, și-a împletit activitatea cu numele acestui oraș. Dragostea sa pentru această linistită și pitorească localitate de munte l-a determinat să-și construiască aici câteva case (fostul spital orașenesc a fost casa lui C. Negri) și deseori să-și invite aici prietenii: Al. I. Cuza, M. Kogalniceanu, V. Alecsandri. Că o încununare a sentimentelor nutrite pentru orașul nostru de C. Negri, ultimele clipe de viață și le-a petrecut aici.
Sistemul de abataj subteran prin puțuri cu terminatie ogivală (clopot) a dăinuit la Tg.Ocna până în anul 1870, când s-a început deschiderea exploatărilor cu camere mari trapezoidale ale minei Moldova Veche (mina Carol I).
Exploatarea sării în această mină s-a realizat manual, descendent, în perioada 1870-1941, în 4 camere trapezoidale (Moldova, Cândescu, Negri, Ștefan cel Mare) dispuse în jurul unui pilier central. În mina Moldova Veche, din anul 1931, s-au montat linii de cale ferată îngustă, sarea era încarcată cu lopata în vagonete și transportată până la putul de extracție de muncitori „extractori”.
În același an,1931, se trece la sistemul de lucru cu o singură treaptă înaltă de 3m, din care se forau gâuri și se împușca cu astralită.
În anul 1933 s-a completat instalația de preparare cu un alt concasor, apoi cu o moară cu ciocane de la firma Humbolt și s-a constituit sindicatul muncitorilor din salină.
Concomitent cu exploatarea minei vechi, din anul 1936 a început, prin galeria de coasta G401, deschiderea unei noi saline – Moldova Noua.

Metoda de exploatare aplicată : 4 camere mari trapezoidale dispuse în jurul unui pilier central: încarcarea sării se facea în vagonet; extracția sării și a personalului se facea prin puțul de extracție prevazut cu 3 compartimente.
Din mina Moldova Noua (mina Carol al II-lea) sarea a fost exploatată în perioada 1936-1968.
Mina Pilot a fost deschisă din galeria de coasta G401, este situată la NE de mina Moldova Noua și a fost exploatată la 2 orizonturi, în perioada 1967-1970, utilizandu-se metoda camere mici și pilieri pătrați, aplicată experimental, pentru întaia data în România.
În mina Pilot a fost amenajat și a functionat prima baza de turism a Salinei Tg.Ocna, în perioada 08.1974-09.07.2005 (cunoscută sub denumirea de Sanatoriu).
Acolo, la 130 m adancime, se tratau cu maximă eficiență: boli asmatiforme, maladii provocate de poluare, sindromul de suprasolicitare, nevroze. Accesul la Sanatoriu se realiza cu mijloace auto. La baza Sanatoriului (etajul I al minei Pilot) se afla primul muzeu al sării cu exponate interesante despre geneza, exploatarea și prelucrarea sării .
În anul 1966 au început lucrările pentru deschiderea minei „Trotuț” (prin galeria de coastă I 101, continuată prin planul înclinat I 503 care traversează zona ocnelor vechi ajungand în zona minei Trotuș la nivelul etajului II) la sud de minele Moldova Noua și Moldova Veche și la est de ocnele în formă de clopot.
Inaugurarea minei Trotuș s-a realizat la 6.08.1970.
În vederea creșterii eficienței transportului sării, în decembrie 1982 au început lucrările de amenajare și apoi de deschidere a galeriei „Unirea”, prevazută cu transportor cu bandă.
În august 1984 s-a inaugurat galeria „Unirea” iar un an mai târziu, la 10 august 1985, s-a dat în folosință releul de benzi transportoare .
Etajele inferioare (III-X) au fost deschise printr-un plan înclinat în spirală situat la SV de etajele minei Trotuș.
În prezent exploatarea sării se realizează la orizonturile X si XI mina Trotuș iar activitatea de turism este concentrată la etajul IX .