Istoric

 Traditii multiseculare in extractia si prepararea sarii

Intrarea in saline sec XX Presarata prin negura timpului se cerne istoria sarii – "a aurului alb”...
Cu milioane de ani In urma, la cumpana dintre Oligocen si Miocen, pe aceste locuri a existat o laguna In care s-au format primele cristale cubice de sare.
   In perioadele de depunere clima a suferit usoare modificari: sarea alba este barometrul timpului calduros, cu precipitatii slabe si concentratii ridicate, sarea cenusie corespunde sezonului cu precipitatii abundente.

Depunerii bancurilor de sare au urmat alte sedimente ce au acoperit stratele alb-cenusii.
    Zbuciumul miscarilor orogenetice s-au rasfrant si asupra stratelor formate, dandu-le alura unei lentile, pe alocuri faliata.
Iar oamenii, acesti exploratori neobositi, acesti cutezatori navigatori In necunoscut, si-au croit tunele In adanc, au sfredelit pamantul, rapindu-i acestuia putin cate putin din aurul sau alb...
   Lunga poveste a sarii Incepe Inca de atunci, de la limita Oligocenului cu Miocenul si se continua In zilele noastre, ca o fresca mereu proaspata a trecutului ce urmeaza In si prin prezent...
  Plasarea In timp a Inceputurilor exploatarii sarii In zona orasului Tg.Ocna este greu de facut, mai ales din lipsa unor documente.
  In lucrarea „Ocnele Moldaviei” Alecu Obreja mentioneaza ca data sigura a a deschiderii minelor de sare din Moldova nu poate fi precizata.
  Se poate afirma Insa ca din timpuri foarte vechi bastinasii au utilizat apele sarate ale izvoarelor si mai tarziu chiar sarea din aflorimente.

  Cea mai veche marturie scrisa dateaza din anul 1380 si este constituita de un hrisov domnesc din care rezulta plata a unei cantitati de 2000 ocale de sare pentru constructia unui pod de piatra la Garbovana , langa Caiuti (lucrarea „Salinele noastre” autor C. Brosteanu).
Venitul ocnelor se obtinea, Inca din secolul al XIV-lea, pe seama ocolasilor de Trotus, primii mineri care se ocupau de exploatarea minelor pe cheltuiala lor (lucrarea „Salinele noastre” autor C. Brosteanu).
   Primele exploatari au fost situate pe valea Oituzului, In jurul comunei Grozesti, pe langa care trecea drumul de legatura dintre Moldova si Transilvania.
In jurul comunei Grozesti se mai vad si astazi lacuri sarate, dovada a exploatarii sarii In zona din trecutul Indepartat.
   In secolul al XV-lea pe dealurile Carbunaru, Ciresoaia, Magura, Podei, pana la Tg.Trotus, oras de vama si resedinta de tinut, se spune ca se gaseau paduri seculare unde Isi aveau salasul haiduci si talhari, „In vesnica neprietenie cu autoritatile”. Legenda spune ca un astfel de haiduc, urmarit fiind de potera, a cazut Intr-o groapa de sare. Descoperirea l-a scapat pe haiduc de pedeapsa .

  Intre anii 1407-1434 camarasia ocnelor se afla la Tg.Trotus, pecetea localitatii reprezenta un salgau (muncitor venit de dincolo de Carpati) cu un ciocan de taiat In mana.
In anul 1434 camarasia se muta definitiv la Tg.Ocna iar pecetea localitatii Infatisa un ciocan Incrucisat cu un batator.
   Dezvoltarea exploatarii sarii se Inregistreaza In timpul domniei lui stefan cel Mare. In anul 1502, spre sfarsitul vietii sale, domnitorul stefan cel Mare Intarea privilegiul acordat ctitoriei de la Putna de a se aproviziona cu sare de la Targu Ocna.
   Exploatarea sarii In regiunea Trotusului si Tg.Ocna se facea de localnici care Isi scoteau sarea necesara propriului consum, surplusul comercializandu-l (lucrarea lui Gh.Ghibanescu -„Tg.Ocna-studiul istoriei”).
   O parte din „productul” minelor trotusene intra direct In consumul slujitorilor monahicesti, cunoscuti ca vajnici consumatori de peste sarat.
In „Descrierea Moldovei” Dimitrie Cantemir aminteste „Ocna si Trotusul, pe raul Trotus –doua targusoare care nu sunt demne de amintit decat prin ocnele de sare bogate din apropierea lor”.
  „In tinutul Bacaului, langa targul Trotus, se gasesc saline foarte bogate, numite In tara ocne. Nu e nevoie de vreun mestesug deosebit sa alegi sarea, daca sapi In pamant pana la unul sau doi coti adancime , gasesti sarea cea mai curata si limpede ca porfirul sau cristalul.... Ocnele acestea sunt sunt nesecate , cu toate ca In ele lucreaza zi de zi sute de oameni„ - Dimitrie Cantemir „Descrierea Moldovei”.


   Exploatarea sarii In zona s-a realizat In ocne sub forma de clopot (In zonele cu coperta mica) pana In a 2-a jumatate a secolului al XIX-lea.
 Ocna Grebles, Ocna Surpata,Ocna Talharilor, Ocna cu Brad , Ocna Cantemir, Ocnele Unite, Ocnita alcatuiesc o serie de goluri subterane , situate Intre paraul Grebles si paraul Trifu.

   In secolul al XVIII-lea, In cadrul ocnelor se deosebesc doua categorii de muncitori:
-muncitorii liberi: ocolasii (refetasii-muncitori Improprietariti, cu drepturi ce reveneau oricarui slujitor al statului) si salgaii (muncitori mineri veniti de dincolo de Carpati);
-criminalii -„ocnasii” care erau condamnati la munca pentru grave delicte.
  Din cauza adancimii mari accesul In ocna era dificil. Pentru a economisi timp si pentru marirea productiei, cererile devenind tot mai mari, ocnasii ramaneau 24 de ore In adancul minei. Aceasta situatie a avut repercursiuni asupra sanatatii detinutilor, lucru demonstrat In afisul adresat de domnitorul Grigore Ghica catre Consiliul Administrativ al Moldovei.
  Domnitorul Grigore Ghica a fost impresionat de soarta nenorocitilor care Isi ispaseau pedeapsa fara sa mai iasa din ocna „fara a se bucura vreodata de lumina si de aer curat, din care li se pricinuise de multe ori boale grele si chiar perderea vietii” si a dispus „a se Infiinta din veniturile Departamentului lucrarilor publice o Inchisoare solida cu zid prin pregiur In apropiere de Groapa Ocnei , care va sluji de adapost vinovatilor In vreme de noapte”.     Edificiul, terminat In 1855, spectaculos ca aspect, a impresionat prin trainicie si dotari si a fost denumit „Castelul ocnasilor”.
   Pana In anul 1800 se lucra In doua ocne cunoscute sub numele de ocna Talharilor si Ocna cu Brad, dupa acest an prin puturile Sf. Gheorghe si Sf.Nicolae se trece la exploatarea Ocnelor Unite.
  Conditiile de munca din aceea vreme erau grele, durata zilei de munca era de 11-12 ore, lipseau masurile de protectie a muncii si asistenta medicala iar taierea sarii se facea manual cu dalta si ciocanul
  Din anul 1850 Incepe extragerea sarii din Ocnita, prin putul Sf.Constantin.
  In perioada 1875-1881 la Tg.Ocna s-a folosit o masina de extractie actionata de aburi ; ea coborand si ridicand vasele de extractie la o adancime de 60m. In 1881 are loc Insa o mare inundatie In Ocnele Unite, astfel se renunta la folosirea masinii de extractie actionata de aburi. De abia In octombrie 1891 s-a pus In functiune o alta masina de extractie actionata cu aburi amplasata la gura putului de extractie al camerei Carol , put ce se daduse In folosinta In anul 1889.
  Transportul de sare din salina de la Targu Ocna s-a realizat :
- de la putul de extractie sarea era transportata cu carele sau pe saua cailor, ambalata In saci facuti din piele de bivol.
- dupa 28.09.1884, data inaugurarii caii ferate Adjud-Tg. Ocna, sarea a fost transportata de la gura de extractie la gara Targu Ocna cu carele.


In secolul al XVIII-lea, In cadrul ocnelor se deosebesc doua categorii de muncitori:
-muncitorii liberi: ocolasii (refetasii-muncitori Improprietariti, cu drepturi ce reveneau oricarui slujitor al statului) si salgaii (muncitori mineri veniti de dincolo de Carpati);
-criminalii -„ocnasii” care erau condamnati la munca pentru grave delicte.
Din cauza adancimii mari accesul In ocna era dificil. Pentru a economisi timp si pentru marirea productiei, cererile devenind tot mai mari, ocnasii ramaneau 24 de ore In adancul minei. Aceasta situatie a avut repercursiuni asupra sanatatii detinutilor, lucru demonstrat In afisul adresat de domnitorul Grigore Ghica catre Consiliul Administrativ al Moldovei.
Domnitorul Grigore Ghica a fost impresionat de soarta nenorocitilor care Isi ispaseau pedeapsa fara sa mai iasa din ocna „fara a se bucura vreodata de lumina si de aer curat ,din care li se pricinuise de multe ori boale grele si chiar perderea vietii” si a dispus „a se Infiinta din veniturile Departamentului lucrarilor publice o Inchisoare solida cu zid prin pregiur In apropiere de Groapa Ocnei , care va sluji de adapost vinovatilor In vreme de noapte”. Edificiul, terminat In 1855, spectaculos ca aspect, a impresionat prin trainicie si dotari si a fost denumit „Castelul ocnasilor”.
Pana In anul 1800 se lucra In doua ocne cunoscute sub numele de ocna Talharilor si Ocna cu Brad, dupa acest an prin puturile Sf. Gheorghe si Sf.Nicolae se trece la exploatarea Ocnelor Unite.
Conditiile de munca din aceea vreme erau grele, durata zilei de munca era de 11-12 ore, lipseau masurile de protectie a muncii si asistenta medicala iar taierea sarii se facea manual cu dalta si ciocanul
Din anul 1850 Incepe extragerea sarii din Ocnita, prin putul Sf.Constantin.
In perioada 1875-1881 la Tg.Ocna s-a folosit o masina de extractie actionata de aburi ; ea coborand si ridicand vasele de extractie la o adancime de 60m. In 1881 are loc Insa o mare inundatie In Ocnele Unite, astfel se renunta la folosirea masinii de extractie actionata de aburi. De abia In octombrie 1891 s-a pus In functiune o alta masina de extractie actionata cu aburi amplasata la gura putului de extractie al camerei Carol , put ce se daduse In folosinta In anul 1889.
Transportul de sare din salina de la Targu Ocna s-a realizat :

- de la putul de extractie sarea era transportata cu carele sau pe saua cailor, ambalata In saci facuti din piele de bivol.

- dupa 28.09.1884, data inaugurarii caii ferate Adjud-Tg. Ocna, sarea a fost transportata de la gura de extractie la gara Targu Ocna cu carele.

- dupa deschiderea funicularului ("Teledinamicul") la 1 februarie 1885 si pana la 30 octombrie 1896, sarea a fost transportata la magazia Salinei pana la rampa de sare din statia CFR Tg. Ocna cu funicularul.
In toamna anului 1896 se prelungeste calea ferata din statia Tg. Ocna – halta Salina pana la magaziile de sare din salina Tg. Ocna, unde sarea se Incarca direct in vagoane de cale ferata. Anghel Saligny a fost proiectantul si executantul "Teledinamicului de la Targu Ocna" - primului funicular din Romania. A fost o realizare de exceptie care a functionat numai 11 ani (1885 - 1896), funicularul fiind inlocuit de o linie de cale ferata industriala pentru transportul sarii de la magaziile salinei Targu Ocna la Halta CFR Salina.
In acest timp, "Teledinamicul" - sau "Americanul", asa cum il botezasera locuitorii - a transportat peste deal, zilnic, cam 10 vagoane de sare care nu erau putine pentru acele timpuri.
Datorita bogatiei zacamantului de sare de la Targu Ocna, Austro-Ungaria si Romania au fost interesate sa construiasca si au realizat (1897), o cale ferata transcarpatica prin pasul Ghimes - Palanca, pe Valea Trotusului, pentru a realiza legatura Intre Transilvania si Moldova.

In anul 1891 transportul pe verticala a fost Inlocuit cu transportul pe orizontala, prin executarea din dreptul putului de extractie, a unei galerii de coasta –„tunel de extractie”.
Data de 28.07.1891 marcheaza punerea In functiune a galeriei G401.
Documentul Intocmit cu ocazia inaugurarii poarta semnaturile oficialitatilor vremii precum si pe cea a Regelui Carol I. Cu aceasta ocazie se realizeaza si mutarea incintei pe amplasamentul actual.
Datorita importantei exploatarii miniere In zona, localitatea Tg.Ocna primeste titlul de „eforie”-oras.

    Orasul a prosperat In directa legatura cu importanta economica a minelor de sare.
Interesul statului pentru exploatarea depozitelor salifere se observa si din activitatea de cercetare stiintifica a problemelor legate de latura extractiva, de cunoastere a volumului rezervelor de sare.

La Tg.Ocna sosesc cercetatori de renume: Gr. Cobalcescu (1883), Gr. stefanescu (1885), L. Mrazek (1907), Popescu Voitesti (1914) si altii, care Incearca sa stabilesca si varsta depozitelor de aici.
Costache Negri-figura luminoasa a culturii romanesti si cunoscut om politic, desi nu a fost nascut In orasul Tg.Ocna, si-a Impletit activitatea cu numele acestui oras. Dragostea sa pentru aceasta linistita si pitoreasca localitate de munte l-a determinat sa-si construiasca aici cateva case (fostul spital orasenesc a fost casa lui C. Negri) si deseori sa-si invite aici prietenii: Al. I. Cuza, M. Kogalniceanu, V. Alecsandri. Ca o Incununare a sentimentelor nutrite pentru orasul nostru de C. Negri, ultimele clipe de viata si le-a petrecut aici.
Sistemul de abataj subteran prin puturi cu terminatie ogivala (clopot) a dainuit la Tg.Ocna pana In anul 1870, cand s-a Inceput deschiderea exploatarilor cu camere mari trapezoidale ale minei ale minei Moldova Veche ( mina Carol I).
Exploatarea sarii In aceasta mina s-a realizat manual, descendent, In perioada 1870-1941, In 4 camere trapezoidale (Moldova, Candescu,Negri,stefan cel Mare) dispuse In jurul unui pilier central. In mina Moldova Veche , din anul 1931, s-au montat linii de cale ferata Ingusta, sarea era Incarcata cu lopata In vagonete si transportata pana la putul de extractie de muncitori „extractori”.
In acelasi an,1931, se trece la sistemul de lucru cu o singura treapta Inalta de 3m, din care se forau gauri si se Impusca cu astralita.
In anul 1933 s-a completat instalatia de preparare cu un alt concasor, apoi cu o moara cu ciocane de la firma Humbolt si s-a constituit sindicatul muncitorilor din salina.
Concomitent cu exploatarea minei vechi, din anul 1936 a Inceput, prin galeria de coasta G401,deschiderea unei noi saline- Moldova Noua.

Metoda de exploatare aplicata : 4 camere mari trapezoidale dispuse In jurul unui pilier central : Incarcarea sarii se facea In vagonet; extractia sarii si a personalului se facea prin putul de extractie prevazut cu 3 compartimente.
Din mina Moldova Noua ( mina Carol al II-lea ) sarea a fost exploatata In perioada 1936-1968.
Mina Pilot a fost deschisa din galeria de coasta G401, este situata la NE de mina Moldova Noua si a fost exploatata la 2 orizonturi, In perioada 1967-1970, utilizandu-se metoda camere mici si pilieri patrati, aplicata experimental, pentru Intaia data In Romania.
In mina Pilot a fost amenajat si a functionat prima baza de turism a Salinei Tg.Ocna, in perioada 08.1974-09.07.2005 ( cunoscuta sub denumirea de Sanatoriu).
Acolo, la 130 m adancime, se tratau cu maxima eficienta :boli asmatiforme , maladii
provocate de poluare, sindromul de suprasolicitare, nevroze. Accesul la Sanatoriu se realiza cu mijloace auto. La baza Sanatoriului (etajul I al minei Pilot) se afla primul muzeu al sarii cu exponate interesante despre geneza, exploatarea si prelucrarea sarii .
In anul 1966 au Inceput lucrarile pentru deschiderea minei „Trotus” ( prin galeria de coasta I 101, continuata prin planul Inclinat I 503 care traverseaza zona ocnelor vechi ajungand In zona minei Trotus la nivelul etajului II) la sud de minele Moldova Noua si Moldova Veche si la est de ocnele In forma de clopot.
Inaugurarea minei Trotus s-a realizat la 6.08.1970.
In vederea cresterii eficientei transportului sarii, In decembrie 1982 au Inceput lucrarile de amenajare si apoi de deschidere a galeriei „Unirea”, prevazuta cu transportor cu banda.
In august 1984 s-a inaugurat galeria „Unirea” iar un an mai tarziu, la 10 august 1985, s-a dat In folosinta releul de benzi transportoare .
Etajele inferioare (III-X) au fost deschise printr-un plan Inclinat In spirala situat la SV de etajele minei Trotus.
In prezent exploatarea sarii se realizeaza la orizonturile X si XI mina Trotus iar activitatea de turism este concentrata la etajul IX .

Nota: Materialul video si o parte din imagini sunt preluate de pe CD-ul multimedia realizat de Foton
Credit foto: Radu Pescaru, Bogdan Tintaru, Dan Dima si Arhiva Salinei Tg Ocna  -   Foto aerian: Ionut Dobrea si Catalin Dumitru Documentare: Carmen Tintaru
Powered by Data Tech